Author: Laurentiu

Biserica Reformată din Stana, situată în județul Sălaj, reprezintă un punct de referință cultural și spiritual pentru comunitatea locală și un obiectiv de interes pentru vizitatorii pasionați de istorie și arhitectură. Departe de a fi doar un simplu lăcaș de cult, această clădire încorporează straturi de istorie, artă populară transilvăneană și moștenirea uneia dintre cele mai proeminente figuri ale arhitecturii maghiare, Károly Kós. Evaluată foarte pozitiv de către vizitatorii săi, cu un rating general de 4.8 din 5 stele, biserica se prezintă astăzi într-o formă reînnoită, deși procesul de restaurare nu este complet lipsit de aspecte care merită o analiză detaliată.

Biserica reformată din Alma, comuna Alma, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SB-II-a-A-12308.

Biserica a fost construită în stil gotic în secolul al XV-lea. Ea se încadrează în tipul bisericilor sală, prevăzute în partea de est cu un cor cu închidere poligonală. Atât pereții sălii, cât și ai corului, sunt sprijiniți de contraforți în trepte, specifici arhitecturii gotice. Conform unei reprezentări grafice de la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica avea un turn clopotniță din lemn, pe fațada de vest, înlocuit, ulterior, cu actualul turn zidit. Edificiul de cult nu a fost fortificat, așa cum sunt cele din localitățile învecinate.

Înainte de Reformă, biserica a fost pictată în interior, cu diferite scene, reprezentând legende, personaje sau teme biblice, din care se mai păstrează doar fragmente, deoarece odată cu pătrunderea ideilor reformei religioase, comunitatea luterană săsească sau cea calvină maghiară a acoperit cu mortar frescele cu care era decorat interiorul lăcașului de cult, în dorința lor de sobrietate și austeritate.

Amvonul din piatră sculptată datează din secolul al XIV-lea. Coroana lui a fost realizată în 1796 și repictată în 1932. În anul 1718, s-a renunțat la boltirea navei în favoarea unui tavan casetat. Tot din același an, 1718, datează corul, destinat bărbaților care participau la slujbele religioase, construit din lemn și pictat cu motive florale.

Biserica de lemn din Stana, din localitatea cu același nume din comuna Almașu, județul Sălaj a fost folosită de comunitatea românească din sat până în perioada interbelică când o nouă biserică, de zid a înlocuit-o. Șematismele bisericii greco-catolice precizează ca dată a edificării bisericii de lemn anul 1795, având hramul „Înălțarea Domnului Nostru Isus Christos”.

În Stana, pe timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein se aflau doar 16 credincioși greco-catolici. Datorită numărului mic de credincioși parohia a fost înființată abia în anul 1783. Neavând biserică, comunitatea acestei parohii a fost afiliată la bisericile din satele învecinate până în anul 1795, când a fost construită biserica de lemn surprinsă în fotografie de către fotograful Denis Galloway în anul 1926 când a întreprins o călătorie de documentare în zona etnografică Călata.

Biserica, ca edificiu, așa cum este ea surprinsă în fotografia alăturată, prezintă caracteristici obișnuite pentru acest gen de construcție. Aflată în cimitirul satului, biserica avea pe latura de sud un pridvor cu 6 stâlpi. Probabil că acest pridvor adăpostea intrarea în biserică. Acoperișul era unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o cruce acoperea turnul-clopotniță. Coama acoperișului, era decorată deasupra altarului, cu o mică cruce.

După contruirea noii biserici de zid, în anul 1927 vechea biserică de lemn nu a mai fost utilizată. Nu se cunoaște exact momentul în care biserica de lemn a fost demolată.

Biserica de lemn din Mesteacănu s-a aflat în localitatea omonimă din județul Sălaj și, după cioplitura de pe portal, a fost probabil ridicată în a doua jumătate a secolului 18. Biserica de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1940, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Gábor Szinte a documentat fotografic târnațul și intrarea în biserica veche de lemn în anul 1912.

Biserica de lemn din Sfăraș, comuna Almașu, județul Sălaj, folosită de mica comunitate românească din acest sat a existat, probabil, până puțin după cel de-al doilea război mondial. Noua biserică de zid, edificată între anii 1937 – 1943 încă nu era gata la data editării Șematismului Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pe anul 1947, de aceea putem presupune că la acea dată biserica încă era folosită pentru cult. Lucrarea cercetătoarei maghiare Balogh J. – Az Erdélyi Fatemplomok Kutatásának Mai Állasa, prin publicarea fotografiei bisericii de lemn din Sfăraș, face posibilă păstrarea pentru generațiile următoare a încă unei biserici răpuse de modernitate.

Biserica reformată de lemn din Băbiu s-a aflat în localitatea omonimă din comuna Almașu, județul Sălaj. Deși Gábor Szinte în articolul său A Kolozsmegyei fatemplomok din 1913 nu făcea referire la localitatea Băbiu, la acel moment în localitate existau două biserici de lemn, una românească și una ungurească.[1] Comunitatea maghiară din Băbiu este reformat calvină. Biserica reformată de lemn a dispărut, fiind mistuită de un incendiu. Biserica nouă, de zid, a fost contruită în intervalul 1935-1936 după planurile cunoscutului arhitect Károly Kós